Fleascu – În Jurul Blocului [Blocul Nostru]

Îmi aduc aminte de parcă era ieri
4-5 pustani în spatele blocului fugind de niște fraieri
Nu ne putea prinde nimic căci noi parcă zburam
Eram una cu aerul, blocul devenea mic, mic, cred că pluteam
Oricum totul era parcă desprins dintr-o poveste
De fapt este, căci făceam, orice, oricând fără să ne pese
Peste toate treceam, părinților probleme le făceam
Se trezeau cu vecinii la ușă, dar nu de asta ne certau
Ci pentru că noi hoinăream toată ziua și uitam de teme
Stăteam la joacă de dimineața până seara, uitând de foame
În jurul blocului ne simțeam ca în paradis
Simțeam că facem înconjurul globului, totuși aveam un vis
Să facem un teren de fotbal imens în fața blocului
Oamenii să ne privească fiecare de la fereastra lui
De traseul mașinuțelor, din gradina blocului mie dor
Au crescut boscheții, că ăștia mici joacă NFS pe calculator
Mor în jocuri virtuale pe internet, au minți abile
Noi suflam în țevi cu cornete și ne-mpușcam cu pistoale cu bile
Părinții încercau să ne ofere cele mai bune condiții
Să nu intrăm în jocul murdar, ce-l jucau vagabonzii
Aici am crescut noi și ne jucam pe-afară
Pe lângă garda ce alerga drogații pe ciordeală
Dar ar fi să ne naștem iară să fim din nou mici
Fără ezitare am zice că vrem să creștem tot aici.
Sunt miliarde de blocuri dar niciunul nu-i ca al tău
Există multe blocuri dar niciunul nu-i ca al meu
Sunt miliarde de străzi, dar niciuna nu-i ca a ta
Există multe străzi dar niciuna nu-i ca a mea.
Toate blocurile din jur erau aproape la fel
Dar vă jur, că blocul ăsta în ochii mei părea altfel
Astfel de la el am ajuns fiu și eu băiat de cartier
Împreună cu ceilalți, băieți de băieți, nu orice fraieri
„Cereți, nu furați!!!” ne repetau mamele noastre
Era vina lor? că noi aveam ceva cu magazinele voastre
Nu, nu a fost nici vina vecinului că i-am spart baraca
Nici a bulangiului ăla căruia i-am spart arcada
Da gata! am crescut, tot în jurul blocului
Alcool și tutun în spate la centrală, din cauza anturajului
Aveam frații mai mari ce ne îndrumau mereu la bine
Aveam părinții acasă, dar n-ascultam de nimeni
Stricam interfonul la scară, unde ne găseai stând seară de seară
Jucând cărți sau doar facând caterincă de Marry Jane iară
Și-acui e vina că a rămas doar o amintire sumbră
Blocul meu și clipele frumoase, mă poartă acum în umbră
Prietenii văd sufletul meu cum umblă pe strada mea
Dacă mă asculți acum tata, să știi că-i doar vina ta
M-am mutat pe altă stradă, stau în alt bloc, pe altă scară
Și în fiecare zi parcă-l văd pentru prima dată
Nu-i cunosc pe străinii ce mișună în jurul meu
Unde-i vecinul de la trei care mă primea mereu la el
Unde sunt toți, unde e totul, mă pierd mereu
Sigur nu sunt în jurul blocului unde am crescut eu.

Refren x2:
Sunt miliarde de blocuri dar niciunul nu-i ca al tău
Există multe blocuri dar niciunul nu-i ca al meu
Sunt miliarde de străzi, dar niciuna nu-i ca a ta
Există multe străzi dar niciuna nu-i ca a mea