Am fost primul la iubit.
I. O, of, să nu fiu învinuit, c-am fost primu’ la iubit
Și mi-au plăcut mândrele, ca și la urs murele,
Cât trăiesc am să iubesc, nu mă satur, tot poftesc,
Că iubitul nu e boală, iubitul din somn te scoală.
II. Of, of, toate mândrele văzute, și de inima cerute,
Mi-au venit noaptea în prag, și eu le-am primit cu drag.
Le-am întins pe fân cosit, și pe toate le-am iubit,
Au fost mândre frumușele, iar eu tânăr și-n putere.
III. Of, of, iubitul mi-aduce mie, câte-o mândruță Marie
Și când mă-ntâlnesc cu ea, îmi tresare inima,
Și-o iubesc pe iarba deasă, cosită de dimineață
Îi fac dulce dragostea să știe că-i doar a mea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă amintiri despre primele iubiri și pasiunea tinerească. Naratorul își amintește cu drag de experiențele sale amoroase și de atracția față de frumusețea feminină, subliniind intensitatea sentimentelor și bucuria de a iubi.