Are tata băiețel
I. Doamne, o viață te-am rugat, s-ajung să am un băiat,
El să-mi poarte numele, lui să-i las averile,
Că din greu muncii o viață, și-azi stau cu băiatu-n brațe
El mi-e rodul tinereții, propta grea a bătrâneții.
Am acas-un lăstărel, are tata băiețel,
Care-mi poartă numele, și-o să-mi calce urmele.
II. Cu drag aminte-mi aduc, c-avui viață de haiduc
N-mi trecu zi netrăită și nici mândră neiubită
Colindai în sus și-n jos, și iubii tot ce-i frumos,
Și-aștept băiatul să-mi crească, tot ca mine să iubească
S-ajungă în viața sa, măcar pe jumătatea mea,
Și te-aștept să crești copile, să mergi la mândre cu mine.
III. Să-ți de-a Dumnezeu copile, tot ce e mai bun pe lume,
Sănătate și putere, să calci pe urmele mele,
Să-mi porți, taică, numele, să-nmulțești averile,
Fii drept, fa-ți copii de poți, să am pe genunchi nepoți,
Și să fii cinstit ca mine, să nu ai dușmani pe lume,
Să ții cont de-a mea povată și-o să-ți meargă bine-n viață.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unui tată de a avea un fiu care să-i continue numele și moștenirea. El își amintește cu drag de propria tinerețe și speră ca fiul său să aibă o viață cel puțin la fel de bogată și plină de experiențe.