Ploua peste amintiri; e frig și mă gândesc la tine. Visurile mele fiind duminicile întâlnirilor trăite de noi, cândva. Nu pot să uit prima lacrimă din ochii tăi, cât și prima ploaie căzută pe acoperișul căsuței noastre din munți, acum părăsită.
Cu tine-n gând, mă reazem de vânt și visez la zilele când erai pe pământ numai tu.
Și-ncep să te chem, dar tu nu m-auzi, nici atuncea când plâng, și plâng.
Dacă vei reveni, te voi reinventa strecurându-mă-n vise construite cândva.
Și ochii tăi verzi de smarald pe care îi adoram, îi vreau înapoi în lumea de vis în care noi doi trăiam.
Dacă vei reveni, te voi primi cu anemone, mii.
Și-alături de noi vor dansa viața și fericirea în doi.
Acuma știu, sigur că știu, că tu vei reveni și vom fi iar, ca și atunci, îndrăgostiți. Să știi.
Noaptea asta nu mai are mult ca să devină mâine, iar ziua care așteaptă afară te va întâmpina ca în acele mici dimineți ale noastre, acoperindu-ți pielea, pielea ta albă cu aur și lumină.
Cu tine-n gând, mă reazem de vânt și visez la zilele când erai pe pământ numai tu.
Și-ncep să te chem, dar tu nu m-auzi, nici atuncea când plâng, și plâng.
Dacă vei reveni, te voi reinventa strecurându-mă-n vise construite cândva.
Și ochii tăi verzi de smarald pe care îi adoram, îi vreau înapoi în lumea de vis în care noi doi trăiam.
Dacă vei reveni, te voi primi cu anemone, mii.
Și-alături de noi vor dansa viața și fericirea în doi.
Acuma știu, sigur că știu, că tu vei reveni și vom fi iar, ca și atunci, îndrăgostiți. Să știi.
Dacă vei reveni, și viața ar dansa pentru noi.
Da, viața, viața.
Da.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru o persoană pierdută și speranța reîntoarcerii acesteia. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute împreună și își imaginează o reîntâlnire idilică, plină de fericire și dans.