Am venit, frate, la tine, am venit
Acum să-ți spun, tata-ar vrea să te vadă
Vrea să își ia rămas bun…
Te-a iertat, frate, demult pentru tot ce ai făcut
Te-a iubit și te-a iertat ziua când l-ai înjurat…
Ce faci, străine, la poarta mea?
Pleacă de acolo, nu mai striga!
Vorbești degeaba, nu are rost
Nici nu te cunosc…
Priveste, frate, în inima ta
Mai bine ascultă ce spune ea
Nu poți schimba ce-a dat Dumnezeu
Sunt fratele tău…
Stai și spui vorbe în vânt
Nici măcar nu te ascult
Dute acasă înapoi
Nu mai vreau să știu de voi…
Când eram copil spuneai că mă ferești de necaz
Cu mâneca îmi ștergeai lacrima de pe obraz…
Ce faci, străine, la poarta mea?
Pleacă de acolo, nu mai striga!
Vorbești degeaba, nu are rost
Nici nu te cunosc…
Priveste, frate, în inima ta
Mai bine ascultă ce spune ea
Nu poți schimba ce-a dat Dumnezeu
Sunt fratele tău…
Ce faci, străine, la poarta mea?
Pleacă de acolo, nu mai striga!
Vorbești degeaba, nu are rost
Nici nu te cunosc…
Priveste, frate, în inima ta
Mai bine ascultă ce spune ea
Nu poți schimba ce-a dat Dumnezeu
Sunt fratele tău…
Sensul versurilor
Un fiu se întoarce la poarta fratelui său, sperând la iertare și la o ultimă întâlnire cu tatăl lor. Este o poveste despre regret, iertare și legăturile de familie, chiar și atunci când sunt tensionate.