Rătăcesc în lumea mare
Trist de multă supărare
Încerc să mai uit de trecut
N-am putere să mai lupt.
Rătăcesc în lumea mare
Trist de multă supărare
Încerc să mai uit de trecut
Și de viața ce-n urmă am avut.
Mai bine mor să nu mai văd
Viața asta grea și lumea rea
Mai bine plec, scap de trecut
Și de viața ce-n urmă am avut.
Mai bine mor să nu mai văd
Viața asta grea și lumea rea
Mai bine plec, scap de trecut
Și de viața ce-n urmă am avut.
Am muncit cât am putut
Am tras din greu și m-am zbătut
Cu viața și amarul trist
Oricât încerc, nu mai rezist.
Am muncit cât am putut
Am tras din greu și m-am zbătut
Cu viața și amarul trist
Oricât încerc, nu mai rezist.
Mai bine mor să nu mai văd
Viața asta grea și lumea rea
Mai bine plec, scap de trecut
Și de viața ce-n urmă am avut.
Mai bine mor să nu mai văd
Viața asta grea și lumea rea
Mai bine plec, scap de trecut
Și de viața ce-n urmă am avut.
Dar câte trage omu-n viață
Le trage doar cu o speranță
Se gândește că de mâine
Poate va fi mult mai bine.
Dar câte trage omu-n viață
Le trage doar cu o speranță
Se gândește că de mâine
Poate va fi mult mai bine.
Mai bine mor să nu mai văd
Viața asta grea și lumea rea
Mai bine plec, scap de trecut
Și de viața ce-n urmă am avut.
Mai bine mor să nu mai văd
Viața asta grea și lumea rea
Mai bine plec, scap de trecut
Și de viața ce-n urmă am avut
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de disperare și oboseală în fața greutăților vieții. Vorbitorul își dorește să scape de trecut și de suferință, dar păstrează o mică speranță că viitorul ar putea aduce zile mai bune.