Bună și cu moșul meu, dor, măi dorule dor
O știut ce-i traiul greu, dor, măi dorule dor
Bună și cu moșul meu, dor, măi dorule dor
O știut ce-i traiul greu, dor, măi dorule dor
Pântru o scrije’ de pită, măi dorule, dor
O dus viață năcăjită, măi dorule, dor.
Începeau o zi de sapă, măi dorule dor
Numa’ cu-n păhar de apă măi dorule dor
Începeau o zi de sapă, măi dorule dor
Numa’ cu-n păhar de apă măi dorule dor
C-o ceapă și-un pic de ai măi dorule dor
Și o coajă de mălai măi dorule dor.
S-aibe pruncii ce mânca, măi dorule dor
N-o știut ce-i hodina, măi dorule dor
S-aibe pruncii ce mânca, măi dorule dor
N-o știut ce-i hodina, măi dorule dor
Vremea gre’ i-o chinuit, dor, măi dorule dor
Da’ Dumnezău i-o întărit, dor, măi dorule dor
Dă-le Doamne ani mai buni, dor, măi dorule dor
Batăr astăzi că-s bătrâni, dor, măi dorule dor.
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața grea a țăranilor români, munca istovitoare și lipsurile îndurate pentru a-și crește copiii. Este un omagiu adus generațiilor trecute și rezistenței lor în fața greutăților.