Dragile mele de oi,
Greu mă mai despart de voi,
Că-am îmbătrânit așa,
De nu vă mai pot ținea,
Clopotele le-oi lua,
Și-n cui le-oi agăța,
Nimeni nu le-o mai mișca,
Numai vântul de-o bătea.
Câinele mi l-oi lega,
Să urle de jelea mea,
Și l-oi ține-n grădină,
Ca să latre ca la stână,
Numai fluiera mai rar,
O-i mai scoate-o din șerpar,
Ca să cânt cu ea o dată,
Cum cântam la turma toată.
Nici la strungă nu m-oi duce
Ca să gust jintița dulce
Caii nu i-oi mai înșeua
Ca să car în jos brânza,
De la stână până-n strungă,
Poate crește iarba lungă,
Poate crește și rodii,
De mine nu s-o-ncălcii.
Sensul versurilor
Un cioban bătrân își ia rămas bun de la oile sale, reflectând asupra vieții sale dedicate oieritului și anticipând o viață mai liniștită, dar plină de amintiri.