Bade, bade și iar bade.
Bade, bade și iar bade
Ce bătaie ți se cade,
Nu mă prinzi, nu mă săruți
Numai la mine te uiți.
Strigătură: Măi bădiță ce-i cu tine
Ori nu vrei, ori ți-e rușine
Ori vrei să mă chinuiești
Ori tu nu știi să iubești.
Bădișor, bădița-l meu
Ți-o părea, bădiță, rău
C-am umblat în deal și-n vale
Nu mi-ai dat o sărutare
M-ai purtat pădurea toată
Nu m-ai sărutat o dată.
Strigătura: Măi bădiță, măi Costică
Prinde-mă și mă sărută
Că de nu mi-i săruta
Alt fecior eu mi-oi căta.
Măi Costică, ce-am aflat
Că mai ai o, mai ai o mândră-n sat
Poți să ai, bade, și zece
Nici una nu mă întrece
Nici la joc, nici la cântat
Nici la dulce sărutat.
Strigătura: Bade, pălărie nouă
Nu ține calea la două
Ca eu, bade, nici n-aș vrea
Și la trei cale aș ține
Și ți-o părea, bade, rău
Că nu-i alta cum sunt eu
Dar ca tine, bade, hăi
Mai găsesc eu mulți flăcăi!
Sensul versurilor
O fată își tachinează iubitul, pe nume Costică, reproșându-i că nu o sărută și că are și alte pretendente. Ea îl avertizează că, dacă nu o sărută, își va găsi alt iubit, dar se laudă că nimeni nu se compară cu ea.