Când pielea mea va-mbătrâni
Și ochii mei nu vor mai vedea
Când vorbele-mi vor fi mai rare
Și mâinile vor tremura
Voi simți
Mâna care m-a hrănit și haina caldă-n vreme rea
Nici o secundă n-am să uit de tatăl și de mama mea.
Uite fiul unui campion ce-n spate m-a cărat
Și copilul unei eroine ce m-a spălat și m-a-mbrăcat
4 mâini s-au unit și-n jurăminte s-au legat
M-au ținut la adăpost ferit până m-am făcut bărbat
Am spus-o de nenumărate ori, dar astea sunt valori
Și mereu mă iau fiori când le repet de zeci de ori
Unde familie nu e, dragoste nu e
Și dacă dragoste nu e, nu e susținere
Și-am zis
Mulțumesc mama pentru pentru toate nopțile
Ce le-ai pierdut la capul meu
când îmi creșteau gradele
Mulțumesc tata pentru orice palmă dată
Nu m-ai lăsat să stau vreodată cu fața aplecată.
Când pielea mea va-mbătrâni
Și ochii mei nu vor mai vedea
Când vorbele-mi vor fi mai rare
Și mâinile vor tremura
Voi simți
Mâna care m-a hrănit și haina caldă-n vreme rea
Nici o secundă n-am să uit de tatăl și de mama mea.
Mi-a sunat ceasul într-o zi și mi-a spus să plec de acasă
Că brațul alor mei începe să slăbească
Că-i văd de la an la an cum fire albe-și fac prezența
De fapt ce tot vorbesc când eu le fac concurența
E comică viața și cursul ei pare la fel
Toți se nasc, copilăresc, iubesc, se căsătoresc
Unii rămân împreună și împreună sfârșesc
Alții se despart în certuri când nu se mai iubesc
Probabil e și după noroc să faci din viață vară
Sau poate tre’ să calci pe toți s-o faci și mai ușoară
Sau ține de caracterul modelat în educație
Ce a lipsit la mulți până-n prima alocație
Educat, needucat, te numești tot om și ești
Tot un suflet pe picioare până te sfârșești
Nu sunt aici să judec viața doar încerc s-o înțeleg
Să știu cât dau din ce culeg și cu ce m-aleg.
Când pielea mea va-mbătrâni
Și ochii mei nu vor mai vedea
Când vorbele-mi vor fi mai rare
Și mâinile vor tremura
Voi simți
Mâna care m-a hrănit și haina caldă-n vreme rea
Nici o secundă n-am să uit de tatăl și de mama mea.
Mi-au ajuns pe la urechi vorbe-n scop de arme
Că ce fac eu nu se mai poartă și-o să mor de foame
Doar că eu nu-mpart aceleași scopuri ca și ei
Ce fac comerț din ei în trocuri pentru lei
Tot primesc păreri, pe care nu le cer
Ce să cânt, cum să mă-mbrac, când să merg la barbier
Râd pe sub mustăți din colțul meu de rai fin
Cu tot ce-mi zici tu că nu am sunt fericit din plin
Nu trăiesc pentru nimeni am făcut-o prea mult timp
Și ca s-ajung să fiu ca azi, mi-a luat mult să mă schimb
Catalogat, eronat de superficial
Și pus la zid că-s natural, nu artificial
Nu caut credite-n stradă, n-am cash și n-am brigadă
Stau sub un tei ca Eminescu cu Porumbescu și-o baladă
Îmi iau viața de mână că am un munte să mai urc
Cealaltă mână ține crucea ce-n vârf tre’ să o duc.
Când pielea mea va-mbătrâni
Și ochii mei nu vor mai vedea
Când vorbele-mi vor fi mai rare
Și mâinile vor tremura
Voi simți
Mâna care m-a hrănit și haina caldă-n vreme rea
Nici o secundă n-am să uit de tatăl și de mama mea
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus părinților și valorilor familiale. Artistul își exprimă recunoștința pentru sacrificiile și sprijinul primit de-a lungul vieții, subliniind importanța familiei și a educației.