F. Charm – Cea Mai Frumoasă Greșeală

15 ani, pleacă de acasă, judecându-i pe părinți
Zicând că știe ce e viața, înjurându-i printre dinți
Mai ales că și-a ales alesul ce-i cu mult mai mare
Care-i tot promite zilnic toată lumea la picioare.
Se mută la el acasă, casa luată cu chirie
Să-și ia rolul de femeie până la căsătorie
Trece ziua, luna, anu’, de când n-a mai fost la școală
Fericita stă la oală, face de mâncare, spală.
Iubirea ei pleacă de acasă să mai facă o datorie
Vine peste o săptămână, fără banii de chirie
Viața nu o lasă să înțeleagă ce a greșit
Ce-i pe dos, ce n-a ieșit, ce-i nedrept, ce-a devenit.
Și, într-o noapte, se trezește, e sleită de puteri
El plecat, ea urlă-n casă, copleșită de dureri
La 16 ani vine răspunsul crud ce-o macină
Rezultatu-i pozitiv pe testul de sarcină.
Suflet umil într-un om fragil
Rupe lacrimi în cântece
Când un copil naște alt copil
Purtat greu în pântece.
Se naște cea mai frumoasă greșeală
Ce mai târziu îi spune mama
Se naște cea mai frumoasă greșeală
Ce mai târziu îi spune mama.
Se-ntreabă noaptea-n rugăciune
E păcat sau e minune, e real sau ficțiune
Și răsăritul o mai prinde strigând la cele sfinte
În gânduri fără cuvinte.
Nenorocitu-i cu ratații, se iubesc ca frații
Și se bagă-n combinații
Ei îi e groază să-l privească, să clipească
De frică să n-o lovească, preferă să nu vorbească.
Dar îl iubește, deși vede că-i un monstru
Deși când intră-n casă, spune-n gând un „Tatăl nostru”
Saci de minciuni, lipsă de pasiuni
O vorbă bună îi lipsește de câteva luni.
Își ia inima-n dinți și face un efort
Dar monstru-i spune plin de nervi să facă a****t
Și dacă n-o să vrea, o calcă în picioare-n casă
Că nu vrea să mai țină încă-o gură-n plus la masă.
Suflet umil într-un om fragil
Rupe lacrimi în cântece
Când un copil naște alt copil
Purtat greu în pântece.
Se naște cea mai frumoasă greșeală
Ce mai târziu îi spune mama
Se naște cea mai frumoasă greșeală
Ce mai târziu îi spune mama.
Cu ceață deasă în pupile
N-a mai mâncat de trei zile
Că a vărsat lacrimi kile.
O strigă dorul de casă
Pleacă pe străzi și îl lasă
Pleacă cu gândul acasă.
Ghinionul sau norocul
Da i-a venit sorocul
Și-o prinde durerea pe stradă
Cade lumea vine grămadă.
Sirenele s-aud, ea atâta mai distinge
La urgență se trezește, în travaliu și împinge
Un scâncet de prunc aude, apoi leșină-ncet
Tablou greu de descris și pentru cel mai trist poet.
E fetița, 3 kilograme jumate, e sănătoasă
C-o față atât de pură și-o energie frumoasă
Copilul naște un copil, orbit de dragoste naivă
Purtat în pântec 9 luni, c-o viață în derivă.
Deschide ochii, se trezește într-un salon cu multe flori
Părinții plâng, o țin de mână, cu bucurie și fiori.
Suflet umil într-un om fragil
Rupe lacrimi în cântece
Când un copil naște alt copil
Purtat greu în pântece.
Se naște cea mai frumoasă greșeală
Ce mai târziu îi spune mama
Se naște cea mai frumoasă greșeală
Ce mai târziu îi spune mama