Mă dusei aseară-n sat
Un bătrânel m-a-ntrebat,
Un bătrânel m-a-ntrebat
Satul meu de l-am uitat,
Orice-n lume pot uita,
Satul și pe neica, ba.
Neiculiță, dragul meu,
Să nu mă vorbești de rău,
Tu să mă vorbești de bine
Că eu te-am iubit pe tine,
Ți-am aruncat flori în cale,
Zambile și lăcrimioare.
Tu te uitai după soare,
Călcai florile-n picioare,
M-ai luat în brațele tale,
Mi-ai spus vorbe-amăgitoare
Că-s floare de busuioc
Care-ți aduce noroc,
Să fii, neică, blestemat
De-ai urât ce ți-a fost drag,
Că eu prea mult te-am iubit
Și de dragoste-am zăcut.
Sensul versurilor
O femeie își amintește de o iubire trecută, în care a fost rănită. Ea își exprimă dezamăgirea și blestemă persoana iubită pentru că a respins-o și a ignorat dragostea ei.