Strofa 1
Ia-ți, mireasă, ziua bună
De la tata, de la muma
De la frați, de la surori
De la grădina cu flori
De la frați, de la surori
De la grădina cu flori
De la fir de busuioc, mai
De la fete de la joc
De la fir de siminic, mai
De la drag de-i pocni.
Strofa 2
Plângi, mireasă, nu tăcea, mai
Că astăzi e ziua ta
Să urăști pe tatăl tău
Să iubești pe socrul tău
Să urăști pe mama ta
Să iubești pe soacră-ta
Să urăști surorile, mai
Să iubești cumnatele.
Strofa 3
Taci, mireasă, nu mai plânge
Că la maică-ta te-oi duce
Când o face plopu’ mere
Și răchita micsunele
Când o face plopu’ nuci, mai
Atunci la părinți te duci
Când o cânta cucu-n vatră
Atunci te mai vezi tu, fată.
Strofa 4
Copiliță cu părinți, mai
La ce naiba te măriti, mai
Că mila de la părinți, mai
La nevoie ai s-o uiți
Dar mila de la bărbat, mai
Ca umbra de pom uscat
Dar mila de la bărbat, mai
Ca umbra de pom uscat.
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul despărțirii miresei de familie, oferind sfaturi amare despre căsnicie și pierderea legăturii cu părinții. Accentul cade pe tristețea și inevitabilitatea acestei tranziții.