Nepoțică, nepoțică,
Nevestică tinerică,
Nu-l căta pe Ionel
Mândru fir de ghiocel
Că-i un bade blestemat
Fără de pereche-n sat,
Câte fete le-a iubit
Pe toate le-a părăsit.
Lele și-a mea lele,
Nu te mai frământa, lele.
Întreabă floarea gherghinei
Care dă miros grădinii,
Întreabă vântu-ăl turbat
Care umblă-n lung și-n lat,
Întreabă floarea de piatră
Că ea-l vedea câteodată
Când în nopțile cu lună
Își pune pe cap cunună.
Lele și-a mea lele,
Nu te mai frământa, lele.
Și mână turma de capre
La izvor ca s-o adape
Și-o îndreaptă către creste
Și pleacă după neveste,
Că-i un bade blestemat
Aleargă din sat în sat,
Că-i un bade blestemat
Aleargă din sat în sat.
Lele și-a mea lele,
Nu te mai frământa, lele,
Pustiu de iubit
Tare greu m-ai amărât!
Sensul versurilor
Cântecul este un avertisment adresat unei fete tinere despre un bărbat cunoscut pentru că frânge inimile. Versurile exprimă, de asemenea, un sentiment de deznădejde și amărăciune față de dragostea neîmpărtășită.