– Sară bună, fă muiere,
Fă de cină mai devreme
Că mă duc pe deal la lemne,
Că mă duc pe deal la lemne,
Când luna dă după coastă
Vin la tine, fă nevastă!.
– Stai, bărbate, nu te duce
Că te scald în lapte dulce,
Că-i negură, vreme rea,
Lemnele nu le-oi vedea,
Și mi-e frică, vai de mine
C-or fi fiare prin pădure.
– Muieruța mea frumoasă,
Stai făr’ de grijă în casă
Că eu-s tânăr și voinic
Umblu noaptea pe colnic
Făr’ de bât, făr’ de pistoale,
Numai cu mâinile goale,
Muieruța mea frumoasă,
Să nu mai fi mânioasă.
Sensul versurilor
Un bărbat își asigură soția că se duce să aducă lemne, în ciuda vremii nefavorabile și a temerilor ei, dându-i asigurări de curajul și forța sa. Cântecul celebrează dragostea și încrederea reciprocă într-un cadru rural.