Sus la munte vântul bate,
La neica nu pot străbate
Că sunt porțile-ncuiate,
Cu zăvoare ferecate.
De m-aș zbate cât m-aș zbate
Porțile tot le-oi străbate,
Inimă neagră de dor,
Le-oi trece chiar dacă mor.
N-am murit când am fost mică,
Dar acuma că-s voinică,
Dorul și cu dragostea
Zece porți ar dărâma,
Zece lacăte de-ar fi
Dragostea le-o birui.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei femei pentru iubitul ei, depășind obstacolele fizice și emoționale pentru a ajunge la el. Dragostea ei este atât de puternică încât ar înfrunta orice greutate, chiar și moartea, pentru a fi alături de el. Determinarea și speranța sunt elemente cheie.