Bate vântul de la munte
Și mă mângâie pe frunte,
Bate vânt a vreme rea
Și mă doare inima
C-am avut un pui pe lume
Și n-am știut cum se ține.
Dacă eu aș fi știut
Puiul nu m-ar fi urât,
N-ar fi plecat cu alta
Ca să-mi rupă inima
Și să merg pe drum oftând
Să vorbesc cu el în gând.
Bate, vântule, ușor
Să nu-i duc atâta dor,
Întoarce-mi-l pe neica
Să-mi răcoresc inima,
Că dragostea și dorul
Alea-mbătrânesc omul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al unei persoane care a pierdut pe cineva drag și dorința arzătoare de a-l aduce înapoi. Vorbitorul își exprimă durerea și sentimentul de îmbătrânire cauzat de dragoste și dor.