Neicuță, de când te știu
Cu lumea nu pot să fiu,
Să mai fiu cu lumea-n rând
Tot cu tine stau în gând,
De-aș avea aripi să zbor
Să dau ocol munților,
Singură-n munte să fiu
De dorul tău să nu știu.
Ce făcuși, neică, cu mine
De-mi pierd capul pentru tine,
Multă dragoste-am avut,
Dar așa n-am pătimit,
Mă duc în sat să petrec
Ochii-n lacrimi mi-i înec,
Dar pe urma ta nu vin,
Nici pe nume n-am să-ți spun.
Nu te strig, neică, pe nume,
De-ar seca inima-n mine,
Prea-mi ești mândru și fălos,
Nici eu nu plec fruntea jos,
Multe-s frumoase pe lume,
Dar n-au ședere ca mine,
Eu-s o țâră mai urâtă,
Dar știu să mă fac plăcută.
Sensul versurilor
O femeie își exprimă dorul și dragostea pentru un bărbat, dar refuză să-și arate vulnerabilitatea din cauza mândriei. Ea suferă în tăcere, preferând să-și înece amarul decât să-și declare sentimentele.