Eram la Caracal, poveste de dragoste de șacal
Venea ciudata cu mersul din căciula ta
Mi-aminteam, eram la Caracal, poveste de dragoste de șacal
Venea ciudata cu mersul din căciula ta
Mi-aminteam, eram la Caracal, poveste de dragoste de șacal
Venea ciudata cu mersul din căciula ta
Mă mințea..
Lucram la canal și iniginerii de sunet tre’ să-nceapă cumva
Lucram la canal și iniginerii de sunet tre’ să-nceapă cumva
Înghite-ți umbra altfel va umbla și ea la canal
Și i-a dă-mi carnea că mă strânge cravata asta la suflet
Inginerul de sume, lasă articulațiile să răsune, inginerul de sume
Lasă articulațiile să răsune, inginerul de sume
Lasă articulațiile să răsune, tu până la cât numeri?
Dacă ai trecut de nume, prenume sau nu se pune ca și luna apune
Sau cel puțin lumea spune tu până la cât numeri?
Dacă ai trecut de nume, prenume sau nu se pune ca și luna apune
Sau cel puțin lumea spune tot felul de chestii ca profa de marte
I-a praful de noapte, doar adaugă apă Și du-te departe, du-te departe
Du-te departe, du-te departe
Du-te departe, du-te departe, du-te departe
Până-n pânzele albe sau celelalte sau ce rost au toate astea
Când cosmosul de fapt se-mparte la două sau mă rog, două jumate
Ca și nouă ne place să râdă femeia chiar dacă de noi
Băga-mi-aș lumina-ntre nori
Ca și nouă ne place să râdă femeia chiar dacă de noi
Băga-mi-aș lumina-ntre nori
Ce ne mai place, bă
Efectul de Placebo
Ca nu ni se face rău
Ce ne mai place bă, deci
Și nouă ne place să râdă femeia chiar dacă de noi
Băga-mi-aș lumina-ntre nori
Ce ne mai place, bă
Efectul de Placebo
Ca nu ni se face rău
Ce ne mai place bă
Efectul de Placebo
Ca nu ni se face rău
Ce ne mai place bă
Sensul versurilor
Piesa explorează un amestec absurd de teme, de la povești de dragoste bizare la reflecții asupra societății și a efectului placebo. Versurile creează un tablou suprarealist, folosind umorul și nonsensul pentru a transmite un mesaj greu de definit, dar plin de ironie.