Păi, frunză verde-a răchiții,
Frunză verde-a răchiții,
Juca-o-aș mândruță – tri
Juca-o-aș mândruță – tri.
Juca-o-aș și tri, și patru,
Numa’ să nu râdă satu’.
Da’ poate ave mândra cojoc,
Poate ave mândra cojoc,
Care-i hâdă nu o joc,
Care-i hâdă nu o joc.
Poate ave zece cojoace,
Nu o joc dacă nu-mi place.
Păi, du-te de-aici, negricioasă,
Du-te d-aici negricioasă,
Vie alta mai frumoasă,
Vie alta mai frumoasă!
Du-te de-aici, nu-ncurca,
Vie care știe juca!.
Da’ care nu-i bună la joc,
Care nu-i bună la joc,
Șadă acasă lângă foc,
Șadă acasă lângă foc,
Poate avea zece cojoace,
Nu o joc dacă nu-mi place.
Care nu-i bună la joc,
Șadă acasă, facă foc!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă preferințele celui care dansează, refuzând să joace cu o fată neatractivă, indiferent de averea ei. Se pune accent pe importanța atracției personale și a abilităților de dans.