Du-te mândro, du-te acasă
Că n-ai vrut să-mi fii mireasă
Du-te mândro, draga mea
Acum ești a altuia
De-o fi bun sau de-o fi rău
El este alesul tău.
Când îți vei aduce-aminte
De zilele dinainte
Ai să verși lacrimi amare
Și-ai să plângi de supărare
Că ai fost iubirea mea
Și n-o să mă poți uita.
Du-te mândro și mă uită
Că cu altu-ai făcut nuntă
Uită banca de la poartă
Unde stăteam noaptea toată
Uită sărutările
Că ne-apucau zorile
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul unui bărbat părăsit de iubită, care s-a căsătorit cu altul. El își amintește de momentele frumoase petrecute împreună și anticipează suferința ei viitoare.