Astăzi casa este plină,
Lângă mine-s frații mei,
Vin copii să ne colinde,
Se aud zeci de clopoței.
Fiecare dintre noi,
Povestește ce-a făcut,
Pe unde-a fost plecat,
În anul care-a trecut.
Nicǎieri nu-i ca acasǎ,
Unde te întorci cu dor,
Și te-așezi cu drag la masă,
Lângă ai tăi de sărbători.
Nicǎieri nu-i ca acasǎ,
Unde te întorci cu dor,
Și te-așezi cu drag la masă,
Lângă ai tăi de sărbători.
Mâine v-om pleca din nou,
Fiecare în alte zări,
Dar ne v-om vedea la anul,
De Crăciun, de Sărbători,
Mâine v-om pleca din nou,
Fiecare în alte zări,
Dar ne v-om vedea la anul,
De Crăciun, de Sărbători.
Nicǎieri nu-i ca acasǎ,
Unde te întorci cu dor,
Și te-așezi cu drag la masă,
Lângă ai tăi de sărbători.
Nicǎieri nu-i ca acasǎ,
Unde te întorci cu dor,
Și te-așezi cu drag la masă,
Lângă ai tăi de sărbători.
Nicǎieri nu-i ca acasǎ,
Unde te întorci cu dor,
Și te-așezi cu drag la masă,
Lângă ai tăi de sărbători.
Nicǎieri nu-i ca acasǎ,
Unde te întorci cu dor,
Și te-așezi cu drag la masă,
Lângă ai tăi de sărbători.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul profund de dor și apartenență față de casă și familie, în special în timpul sărbătorilor. Subliniază că nicăieri nu te simți mai bine decât alături de cei dragi, chiar dacă viața te poartă departe.