– Măi, Gheorghiță, mumă,
De ce-ai plecat
Și te-ai înstrăinat,
Că te-am legănat?
– Sărăcia, mumă,
Tot ea m-a mânat
C-am crescut sărac,
N-am crescut bogat,
N-aveam, mumă, casă,
Nu-i nimic pe masă,
Nu-i faina-n sac,
De-aia am plecat!
– Măi, Gheorghiță, mumă,
Mai scrie-mi vreo carte,
Mai vino pe-acasă
Că dorul m-apasă!
– Vin, muichița mea,
Nu te supăra,
Să ne facem casă
Să fim toți la masă,
Știu, muichiță-i greu
Fără soțu-al tău,
Că taic-a murit,
Singuri am udit.
– Măi, Gheorghiță, mumă,
Eu poate să mor,
Vino să te vadă
Muica prin obor!
– Vin, muichiță, vin,
Dorul să-ți alin,
Nu mai stau la strini,
Vin, muichiță, vin,
Că m-am săturat
Tot la strini argat,
Părul mi-a albit
Și-am îmbătrânit.
Sensul versurilor
Un dialog trist între o mamă și fiul ei, Gheorghiță, plecat de acasă din cauza sărăciei. Mama își exprimă dorul și teama de moarte, iar fiul promite să se întoarcă, fiind sătul de viața grea de argat.