Oamenii nu mai sunt ceea ce erau
Inimile nu mureau, sufletele nu dureau
Între prieteni problemele nu erau la fel
Dar acum dragostea este închisă într-un castel de fier.
Strofa 2
Mâini pline de sânge se ridică din țărână
Dar dintre milioane eu observ decât o mână
Fragedă, finuță, fără pic de vânătăi
E mâna inconștienței ce n-a suferit bătăi.
Strofa 3
Încerc să o apuc să o scot din neatins
Dar ceva-napoi o trage, ceva rău de nedescris
Toți războinicii dreptății au căzut într-un abis
Au ajuns să se ucidă îngerii în paradis.
Strofa 4
Nu pot să mă opun, totul s-a transformat în scrum
Mă uit și-n stânga și-n dreapta, văd doar umbre de fum
Am amuțit și-am încremenit, nu știu ce să mai spun
Tot ce mi-a mai rămas e numai speranța acum.
Strofa 5
Cadavrul unui prieten bun se scufundă în durere
Acum pot să spun că am rămas fără putere
Am ajuns la momentul când îmi iau la revedere
De la această viață de-a dreptul plină de durere
de dany de la FuNkY kIDs
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de pierdere și deziluzie față de lume și de prietenii apropiați. Naratorul se simte neputincios în fața degradării și a durerii, dar încă mai păstrează o fărâmă de speranță.