Fir-al naibului de deal,
Te suiam, te coboram,
Nu știam pân’ te suiam,
Nici până te coboram.
Nu știu, dealul s-o lungit,
Ori eu am îmbătrânit,
Greu îi dealul de suit
Și valea de coborât.
Fir-al naibului de dor
Eu credeam că-mi ești ușor,
Dar și doru-i mare câine
Peste câte dealuri vine.
Peste câte dealuri vine
Pân’ se bagă-n sân la mine,
Se bagă și se-ncălzește
Și pe urmă-mi povestește.
Și pe urmă-mi povestește
Peste câte dealuri trece
Pân’ cu mine se-ntâlnește,
Pân’ cu mine se-ntâlnește.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dificultatea vieții și a dorului, comparându-le cu urcușul și coborâșul unui deal. Vorbitorul reflectă asupra trecerii timpului și asupra modului în care dorul îl copleșește, ajungând să-l simtă ca pe o povară greu de dus.