Mă învârt în cerc, încerc să strig la cer
Fără să vreau am ajuns, unde visele pier,
Nu cred că cer prea mult, când strig „vreau să fiu eu”
Mă ridic de la pământ, primesc croșeu după croșeu.
Sunt privat de realitate, nu mă mai uit în spate
Am renunțat demult la povești despre dreptate,
Mă târăsc pe coate sperând că se mai poate
Să păstrez și visele pe care frica le combate.
Am comori, lucruri scumpe care nu costă un leu
Dar cu ele lângă mine am ajuns la apogeu,
Probleme.. au fost și vor fi mereu
Nu te mint, n-o să-ți zic, că n-o să fie greu.
Dar ai tot ce contează, ai încrederea în tine
Fii tare și reține: te vor trata ca pe un câine,
Nu mă plâng, n-am nevoie, nu vreau să-ți fie milă
Dacă plânge cineva, e pixul meu, mai umple-o filă.
Prietenie. parcă așa se numea
Era chestia care te făcea să desparți și lumea,
Pentru ei, pentru ai tăi, pentru frații tăi de atunci
Erai deasupra lumii, ei te prind dacă te-arunci.
Dar ai căzut, nu te-au prins.. toți s-au retras
Nu te doare c-ai căzut, ci că totul era fals,
Dar ai tras, ai tras, ai tras să uiți de tot
O lume fără sentimente te-a făcut ca un robot.
Te trezești să dormi din nou, a rămas doar un ecou
Din ce ai vrut sa fi odată, să trăiești ca un erou,
Să zâmbești în fața sorții chiar dacă viața este grea
Acum oricât ar fi de bună, pe față ai durerea.
Te simți incomplet dar se pare c-ai uitat
Ai lângă tine-un copilot care încă n-a plecat,
Ea va rămâne aici, te va iubi mereu, acum
Te strânge-n brațe, te sărută.. durerea se face scrum.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate și dezamăgire după o cădere, dar și puterea de a depăși momentele grele cu ajutorul iubirii. Vorbește despre importanța încrederii în sine și despre faptul că, deși viața poate fi grea, iubirea poate transforma durerea în scrum.