Lângă apa Dunării, lele dunăreană,
Stă mândra cu ochi negri, lele dunăreană
Negri cum e bobu-n vie, lele dunăreană
Așa cum îmi place mie, lele dunăreană.
Refren:
Mândra mea-i dragă codană,
Că-i fata Dobrogeană,
Cu peștelcă și năframă, lele dunăreană.
Dulce-i gura mândrei mele, lele dunăreană,
Cum e vinul din urcele, lele dunăreană,
Că-i din viță tămâioasă, lele dunăreană,
De-aici din Dobrogea noastră, lele dunăreană.
Refren:
Și-a țesut mândra ștergare,
Ca să dea la fiecare,
Să dea daruri la meseni, măi, lele dunăreană.
M-oi duce la ea acasă, lele dunăreană,
Și-oi cere de nevastă, lele dunăreană,
Că-i fată de măritat, lele dunăreană,
Și dulce la sărutat, lele dunăreană.
Refren: (2)
Și când s-o găti mireasă,
O iau cu mine de-acasă,
Nuntă mare Dobrogeană, lele dunăreană.
Sensul versurilor
Cântecul descrie admirația pentru o fată frumoasă din Dobrogea și intenția de a o cere în căsătorie. Se anticipează o nuntă mare, celebrând dragostea și tradițiile locale.
