Neică, plaiul tău gorjean,
Nu l-am mai văzut de-un an,
Mi-e dor de el și de tine, of, of,
Că la voi am dus-o bine.
Să ne scriem câte-o scrisoare,
Că dragostea arde tare.
Și-așa arde de pustiu,
Că tot pe ascuns le scriu.
Neicuță, cum m-aș întoarce,
Că n-am inimii ce-i face,
Că așa noroc avui,
Îmi luai pe cine plăcui.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane pentru plaiurile natale din Gorj și pentru o dragoste trăită acolo. Sentimentul este accentuat de imposibilitatea de a se întoarce și de necesitatea de a ascunde această dragoste.