Bate vântul, bate
Și calea-mi străbate
Bate vântul, bate
La porți încuiate.
De-ai vedea-ntr-o vale-adâncă
O căsuță mică
Să șuieri printre stobori
Pe neica să-l scoli.
Bate vântul, bate
Că dorul mă arde,
Bate vântul, bate
Peste șapte sate,
Bate vântul, bate
Și calea-mi străbate
Bate vântul, bate
La porți încuiate.
Spune-i puiului să vie
Ușa să-mi descuie,
Focul dragostei dintâi
Îl port căpătâi,
Să iasă noaptea-n grădină
Când e luna plină,
Focul dragostei dintâi
Îl port căpătâi.
Sensul versurilor
O femeie își exprimă dorul față de persoana iubită, rugând vântul să-i ducă un mesaj. Ea își amintește de dragostea lor și speră la o reîntâlnire.