Inima mea are două picioare stângi
Și se împiedică atunci când te vede
Iar atunci când te aude că plângi
Se-ascunde în mine și nu mă mai crede.
Că poate astăzi mi-a fost greu să îți vorbesc
Și să îți spun cât ești de frumoasă
Dar până mâine încă sper că am să-mi amintesc
Că fără tine inima mea.
Nu se simte acasă, nu se simte acasă,
Nu se simte acasă, nu se simte acasă.
Inima mea e ca un parc de distracții
În care intri, te amuzi și-apoi pleci
Au scris despre ea absolut toți poeții
Și-ai putea să umpli zeci de biblioteci.
Dar poate astăzi mi-a fost greu să îți vorbesc
Și să îți spun cât ești de frumoasă
Dar până mâine încă sper că am să-mi amintesc
Că fără tine inima mea.
Nu se simte acasă, nu se simte acasă,
Nu se simte acasă, nu se simte acasă.
Dar poate astăzi mi-a fost greu să îți vorbesc
Și să îți spun cât ești de frumoasă
Dar până mâine încă sper că am să-mi amintesc
Că fără tine inima mea.
Nu se simte acasă, nu se simte acasă,
Nu se simte acasă, nu se simte acasă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și lipsa de apartenență resimțite în absența persoanei iubite. Inima devine metaforic un loc nesigur și instabil, incapabil să se simtă acasă fără prezența celuilalt.