Pare fragilă, da’ nu-i de argilă, n-o poate sufla lupul rău.
Tare ca piatra, albă ca zăpada, frumoasă ca Herăstrău.
Are de toate, fără acte și rate, de toate la cheremul meu.
Printre baloane, pe mari tobogane, alerg ca un BMW.
Când am să mă-ntorc,
Mă întorc de tot
În același loc,
În cetatea mea.
De zeci de ani rătăcesc prea departe, departe de cetatea mea,
Nu știu de ce m-am născut sau de ce am fost dată afară din ea.
De zeci de ani rătăcesc prea departe, departe de cetatea mea,
Nu știu de ce m-am născut sau de ce am fost dată afară din ea.
Nu știu ce caut aici, unde m-am nimerit sau de ce am ieșit.
Sete, foame, frică, drame – ceva e greșit.
Ceva îmi spune c-am o misiune și trebuie s-o-ndeplinesc:
Trebuie să iubesc, tre’, tre’, trebuie să iubesc.
Când am să mă-ntorc,
Mă întorc de tot
În același loc,
În cetatea mea.
De zeci de ani rătăcesc prea departe, departe de cetatea mea,
Nu știu de ce m-am născut sau de ce am fost dată afară din ea.
De zeci de ani rătăcesc prea departe, departe de cetatea mea,
Nu știu de ce m-am născut sau de ce am fost dată afară din ea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și sentimentul de alienare. Protagonistul se simte pierdut și caută un scop, realizând că misiunea sa este să iubească și să se întoarcă la origini.