Liviu Pustiu – Îmi Plânge Inima

Inima-mi plânge într-una
Singurătatea să-i alung
Aș vrea să-i sting durerea
Dar nu pot și-ncep să plâng.
Îmi plânge inima
Suferă că nu-i iubită
Fericirea nu-și găsește
Și e tare necăjită.
De ce, Doamne, mi-ai dat viața
Dacă nu mi-ai dat iubire?

Dragostea să n-o găsesc
Să plâng după fericire.
De ce, Doamne, mi-ai dat viața
Dacă nu mi-ai dat iubire?

Dragostea să n-o găsesc
Să plâng după fericire.
O dată-n viața mea
Am iubit cu adevărat
Dar mi-a distrus viața
Iubirea s-a spulberat
Inima mea e tristă
Oare cât, Doamne, să mai rezist?
M-am săturat să fiu o viață
Numai necăjit și trist.
De ce, Doamne, mi-ai dat viața
Dacă nu mi-ai dat iubire?

Dragostea să n-o găsesc
Să plâng după fericire.
De ce, Doamne, mi-ai dat viața
Dacă nu mi-ai dat iubire?

Dragostea să n-o găsesc
Să plâng după fericire.
De ce, Doamne, mi-ai dat viața
Dacă nu mi-ai dat iubire?

Dragostea să n-o găsesc
Să plâng după fericire.

Sensul versurilor

Piesa exprimă durerea profundă a unei inimi care suferă din cauza singurătății și a lipsei de iubire. Persoana se simte nefericită și se întreabă de ce a fost adusă pe lume dacă nu poate găsi dragostea și fericirea.

Lasă un comentariu