Nimeni nu știe cum e
Să fii omul rău
Să fii omul trist
În spatele ochilor albaștri
Și nimeni nu știe
Cum e să fii urât de lume
Să fii ocolit și să ți se spună numai minciuni
Dar visele mele nu sunt goale
Asa cum conștiința mea se pare că este
Am avut ore când am stat singur
Dragostea mea e răzbunare
Nu e niciodată gratis
Nimeni nu știe cum e
Să simți aceste sentimente
Cum le simt eu, și te învinovățesc pe tine
Nimeni nu mă lovește așa de tare
Cu furia lor
Nici durerea mea nu se va vindeca
Și nici nu pot trece peste
Nimeni nu știe cum e
Să fii neînțeles, să fii înfrânt
În spatele ochilor albaștri
Nimeni nu știe cum să o spună
Că le pare rău și își fac griji
Nu spun minciuni
Nimeni nu știe cum e
Să fii omul rău, să fii omul trist
În spatele ochilor albaștri
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele de singurătate, neînțelegere și tristețe ale unei persoane care se simte izolată și judecată de ceilalți. Reflecția asupra durerii și a incapacității de a depăși trecutul sunt teme centrale, sugerând o luptă interioară profundă.