Ochii mândriei sunt frumoși,
Dar sunt și năbădăioși,
Te scoală noaptea din somn,
Te face din om neom
Și te mână pe cărări,
Ai și frică și mustrări.
Vin, mândruțo, vin pe jos
Înainte de cocoș,
Când zorile se revarsă
Să fiu la tine acasă,
Să lași lampa la fereastră
Și perdeaua de-un colț trasă.
Of, inimă păcătoasă,
Tu n-ai frică de pedeapsă,
Dealu-n miez de noapte-l trec
Cu neica să mă petrec,
Și de-o fi ca să greșesc
Cu tine mă răfuiesc,
Și te scot din piept afară
Să te-arunc la drum de cară
Să te calce carele
Să-mi plătești durerile.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimente contradictorii legate de dragoste și mândrie. Naratoarea este dispusă să înfrunte obstacole pentru a se întâlni cu iubitul, dar este și conștientă de riscurile și consecințele acțiunilor sale, amenințând chiar propria inimă dacă o va trăda.