E trist, dar totuși e adevărat
Că momentele frumoase trec
Clipele fericite se duc
Și ca un răgnet al durerii
Rămâne doar amintirea.
1. Din ochii tăi cad lacrimi reci
Nu le mai cred
De lângă mine vrei să pleci
Știu că am să te pierd,
Știu că am să te pierd.
Te rog să nu îmi lași nimic ca amintire
Tot ce a fost între noi doi
Să iei cu tine, să iei cu tine,
Să iei cu tine, să iei cu tine,
Să iei cu tine…
Ref. E prea târziu, e prea târziu
Nu vreau să spui nimic
Privesc în ochii tăi și știu
Că totul s-a sfârșit
E prea târziu, mult prea târziu
Ce-aș mai putea să spun
E târziu, mult prea târziu
Tu ai rănit un suflet bun. (2x)
2. Doar amintiri ce dor
În mintea mea se strâng
Pleacă acum pe drumul tău
Și lasă-mă să plâng, și lasă-mă să plâng
Să nu privești măcar o clipă în urma ta
Nu vreau să vezi cum plâng de dor
Îmi plânge inima, îmi plânge inima,
Îmi plânge inima, îmi plânge inima,
Îmi plânge inima…
Ref. E prea târziu, e prea târziu
Nu vreau să spui nimic
Privesc în ochii tăi și știu
Că totul s-a sfârșit
E prea târziu, mult prea târziu
Ce-aș mai putea să spun
E târziu, mult prea târziu
Tu ai rănit un suflet bun. (2x)
Ref. E prea târziu, e prea târziu
Nu vreau să spui nimic
Privesc în ochii tăi și știu
Că totul s-a sfârșit
E prea târziu, mult prea târziu
Ce-aș mai putea să spun
E târziu, mult prea târziu
Tu ai rănit un suflet bun. (2x)
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri iminente și regretul că este prea târziu pentru a schimba ceva. Naratorul exprimă tristețe și acceptă sfârșitul relației, subliniind suferința provocată de pierdere.