Omul însurat poate fi ori bucuros, ori necăjit
Depinde peste ce fel de soacră nimerește
Că vorba aia, cine are necaz mare, ăla mare necaz are
Nu o să ne zică Liviu care-i treaba.
De trei zile stau și beau
Pe acasă nu mai dau… lume
Nu mă las până nu mă îmbăt
Nu plec până nu beau tot… lume.
De trei zile beau în bit
Și tot nu m-am amețit… lume
Nu mă las până nu mă îmbăt
Nu plec până nu beau tot… lume.
Vai, ce soartă rea, ce gură are soacră-mea
Cum să scap de ea, că mi-a făcut viața grea
Îmi iau șuba și un clop, plec la bit că e nonstop
Ca să uit de ea, ca să uit de soacră-mea.
De trei zile stau și beau
Pe acasă nu mai dau… lume
Nu mă las până nu mă îmbăt
Nu plec până nu beau tot… lume.
De trei zile beau în bit
Și tot nu m-am amețit… lume
Nu mă las până nu mă îmbăt
Nu plec până nu beau tot… lume.
Soacră-mea mereu se ia de sufletul meu
Și atunci mă duc, gura să nu i-o mai aud
Îmi iau șuba și un clop, plec la bit că e nonstop
Ca să uit de ea, ca să uit de soacră-mea.
De trei zile stau și beau
Pe acasă nu mai dau… lume
Nu mă las până nu mă îmbăt
Nu plec până nu beau tot… lume.
De trei zile beau în bit
Și tot nu m-am amețit… lume
Nu mă las până nu mă îmbăt
Nu plec până nu beau tot… lume.
Bine m-aș simți, soacră-mea dacă n-ar fi
Aș sta doar acasă lângă copii și nevastă
Nu m-aș mai duce la bit, n-aș mai veni amețit
Ca să uit de ea, ca să uit de soacră-mea.
De trei zile stau și beau
Pe acasă nu mai dau… lume
Nu mă las până nu mă îmbăt
Nu plec până nu beau tot… lume.
De trei zile beau în bit
Și tot nu m-am amețit… lume
Nu mă las până nu mă îmbăt
Nu plec până nu beau tot… lume.
Sensul versurilor
Piesa descrie un bărbat care se refugiază în băutură din cauza problemelor cu soacra. El caută alinare în alcool și într-un loc numit 'bit', evitând astfel confruntările și neplăcerile de acasă.