Când aud cucul cântând,
Eu trec muntele oftând,
Și de jalea mea cea seacă
Toate crengile se-apleacă.
Cu vârfurile-n pământ
Și mă-ntreabă de ce plâng,
De ce plâng, de ce oftez,
De-al cui dor mă prăpădesc.
Plâng de dorul soțului,
De grija bărbatului,
Că trecui dealul și Oltul,
Dar nu-mi schimb vorba și portul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și jalea unei femei separate de soțul ei. Ea traversează peisaje, dar rămâne fidelă tradițiilor și sentimentelor sale, fiind copleșită de dor.