Du-te, dorule, prin fân,
Du-te la neicuța-n sân,
Du-te, dor, pe sub pământ
La neicuța-n așternut.
De l-ai găsi supărat
Să-l săruți, dorule, o dat’,
De-o fi-n grădina cu flori
Sărută-l de două ori.
Iar de-o fi, dorule, o fi
Pe drumuri cu mândrili
Vino, dorule, la mine
Că eu îți știu seama bine
Mi-oi găsi vreun neică drag
Să-l aștept seara în prag,
Să-i pun masa să mănânce,
Să-i fac patul să se culce,
Să-i pun masa să mănânce,
Să-i mai spun vreo vorbă dulce.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei femei pentru persoana iubită, sugerând călătorii metaforice pentru a-l găsi și dorința de a-l îngriji și alina. Ea își exprimă speranța de a găsi un nou partener și de a-l aștepta cu dragoste și grijă.