De-aș fi știut când te-am văzut că nu mai vii până diseară,
M-aș fi prins la pieptul tău, atât de strâns ca pentru ultima oară.
Și poate pare banal, dar lipsa ta mă ucide ușor,
Mai am atâtea lucruri să-ți spun, dar toate vorbele dor.
Tu ai aprins în mine un lucru nefiresc,
De te văd în zece nuanțe de intens și te doresc.
Scapă-mă de Pământ
Și ridică-mă de jos cu buzele tale,
Când mă vezi tremurând
Și mă vezi că nu sunt în stare.
Scapă-mă de Pământ
Și ridică-mă de jos cu buzele tale,
Când mă vezi tremurând
Și mă vezi că nu sunt în stare
Ridică-mă de jos cu buzele tale.
Poți să-mi spui că voi rămâne mereu în amintirile tale,
Așa ca pașii mei adânc în nisip, căutându-te oare,
Și mă dărâmă să știu că tu-mi ești tot, Soare și Lună,
Nu e nimic pe lumea asta mai drag ca noi împreună.
Tu ai aprins în mine un lucru nefiresc,
De te văd în zece nuanțe de intens și te doresc.
Scapă-mă de Pământ
Și ridică-mă de jos cu buzele tale,
Când mă vezi tremurând
Și mă vezi că nu sunt în stare.
Scapă-mă de Pământ
Și ridică-mă de jos cu buzele tale,
Când mă vezi tremurând
Și mă vezi că nu sunt în stare
Ridică-mă de jos cu buzele tale.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința intensă și dependența față de persoana iubită. Vorbitorul se simte copleșit de lipsa celuilalt și își dorește o conexiune profundă, fiind dispus să renunțe la tot pentru această iubire.