Libelullah – Draga Mea

Oare dacă aș putea, aș da timpu-n-apoi?
Aș mai face ce-am făcut, ne-aș fi ales tot pe noi?
Întrebări peste întrebări, nopți petrecute târziu
Ar trebui să încetez, dar tot scriu
Mai ții minte când aveai ochi doar pentru mine?
Și eu atunci aveam ochi doar pentru tine?
Dacă mă gândesc mai bine-acum, mai bine mi-i scoteam dracului
Nu aș mai fi ajuns acum în patima acului
Tu erai regina mea, eu nu eram regele, ci sclavul tău
Și crezând că-mi faci bine, am stat, chit că-mi era rău
N-o să scapi nepedepsită, o să te fac să plătești
„Haha, ești amuzant, glumești”; pfa, povești.
E rându’ meu s-atac și nu o să am rețineri
O să iau înapoi tot ce-i al meu și-o să dispari până vineri
O să am grijă să crești și să te umpli cu temeri
Și când n-o să mai poți, nu vei mai fi în stare nici să speri
Am un sfat pentru tine, draga mea
Nu mai umbla singură pe străzi când știi că ies târziu noaptea
C-am să te prind cu băieții într-un loc întunecat
Și aia va fi noaptea-n care-ți punem capac
O să strigi după ajutor, n-o să te-audă nimeni
Când terminăm cu tine nici atât n-o să mai faci
C-ai să ai gura tăiată și limba despicată
Ca să nu mai aud vreodată minciuna ta gogonată
Oh, draga mea, ce gură spurcată ai
Pisa-m-aș în ea ca s-o curăț de mucegai
Ce dulce și gingașă pari tu pe exterior
Dar când te văd în fața mea, îmi vine grav să te omor
Roagă-te-ai la Dumnezeu c-am mult autocontrol
Și te-aș băga la o scufundare-n lacul Techirghiol
Apoi m-aș duce acasă și aș uita complet de tine
Și în sfârșit o să am ca Cheloo timp pentru mine
Oh, draga mea, ce aș mai putea să-ți zic?
O scrisoare de adio, Deniso Mario
Nu mai tre’ să te ascund, acu’ știu toți cine ești
Va trebui eu să mă ascund, c-altfel voi fi prins curând
Nu va fi o problemă, că doar tu m-ai învățat
O să mă ascund mai bine decât planu’ tău handicapat
Și-ai să vezi sau n-ai să vezi că tu o să fii în lac
În timp ce singur de depresie o să fiu eliberat
Oh, scumpa mea, eu încă te mai iubesc
Și sper să mă ierți, că câteodată mai greșesc
De exemplu ca atunci când stateam sub papucul tău
Eram praf după tine, mai loial ca un dulău
Mânca-te-ar toți câinii sau de fapt mai bine nu
Că s-ar otrăvi nevinovați când și-ar face plinu’
Lua-te-ar toate bolile, să n-ai fericire-n viață
Astea-s gândurile mele-ntinse pe un fir de ață