Libelullah – Leac

Strofa 1:
Chiar dacă-i beznă nu-nseamnă că a încetat
Hai, trage perdeaua și vezi ce e adevărat
Vorbe care dor, amintiri ce provoacă dor
Toate astea-mi dau senzația că-s pe cale să mor
Nu vreau să văd în viitor când sunt copleșit de prezent
Simt că e-ngrijorător, nu mai pot fi deloc atent
Un lucru conștientizez, că la mine mereu lucrez
Da-i atât de greu și uneori jur că turbez
Îmi pierd toată speranța dacă stau și mă gândesc
Că de ce-am început tot praful s-a ales
Ar fi mai bine să m-opresc, să-ncerc să mă consiliez?
Dar cum pot face asta când eu simt că mă disociez?
Toate au un preț, fie public, fie ascuns
Și sufletul tre’ să-l faci să fie de nepătruns
E singurul mod dacă vrei până la apus
Să mai ai ceva din tine și să nu te simți distrus.

Refren X2:
Dă-mi un leac pentru blestem, fă-mă să nu mă mai tem
Că-n fiecare moment simt că mai tare mă-nec
Mă apasă, nu mă lasă, nu-mi face decât o farsă
Și fapta e întoarsă, oricât de mică sau proastă.

Strofa 2:
Am plecat în război, doar cu mine fără noi
Și mă întreb care noi că niciodată n-am fost noi
Ține oare de mine sau de persoane străine
Și știi că nu îmi convine când te uiți sceptic la mine
Atâtea drumuri, nici măcar o intersecție
Mă dor toate deodată, n-am nici măcar o direcție
Care-i calea cea dreaptă când nu înveți nicio lecție?
Care e planu’ când faci greșeli tot anu’?
Prea multe-ntrebări care-au mai puțin d-un răspuns
Nici după șase ani de trudă lucrul nu merge ca uns
Mă privești sinceră în ochi, nu am nimic de spus
Dar în suflet ești nesinceră, prea multe mi-ai ascuns.
Acum timpul s-a scurs, s-a dus și totul s-a f***t
Și n-a rămas o bucățică, nici cel mai mic amănunt
Se lasă cu păr cărunt, vrând-nevrând mereu cântând
Știu că cineva simte ca mine și mă poartă-n gând.

Refren X2:
Dă-mi un leac pentru blestem, fă-mă să nu mă mai tem
Că-n fiecare moment simt că mai tare mă-nec
Mă apasă, nu mă lasă, nu-mi face decât o farsă
Și fapta e întoarsă, oricât de mică sau proastă.