Strofa 1:
Mă taie ca lama fiecare gând morbid
În vocabular regăsesc tot mai des „ucid”
Fiecare vorbă-n gol e în vid, nu-nseamnă nimic
Uneori controlul e nesemnificativ
Omul cât trăiește greșește, da’ nu și-nvață
De asta tot mai puțini oameni au vorbe cu povață
Pământul se-nvârte și cu și fără tine
Și te miri că te alung când valorile-ți sunt străine
Nu-mi mai e frică de monștri pentru c-am devenit unul
Nici n-aveam cum altă cale în minte cu tumult
Harta-i inutilă când nu te poți ține de-un drum
Ai pasiunea neînțeleasă de a face totul scrum
I-am oferit totul, păcat, ea voia doar pulă
Mult timp risipit, mai bine nu mă uitam în urmă
Trecând peste toate, mă descurc singur în față
N-am nevoie de-ajutoare, obișnuit singur în viață.
Refren x2:
Chiar dacă te străduiești și pentru un om faci multe
Acele fapte trec ușor nerecunoscute
De asta îmi țin ideea, bunătatea e prostie
Realitate, da’ tu încă crezi că-i distopie.
Strofa 2:
Bate vântul de îngheață toată măduva din oase
Nimeni nu-i afară, da’ nu sunt oameni în case
O durere-n piept, rudă de sânge cu decesul
Sper să poată să-mi accelereze procesul
Ce-i corect, ce-i meritat, ce-i justificat?
Care-i confirmarea după care-ai acționat?
Care-i motivul pentru care-ai reacționat?
Că dacă-i pe bază de emoții, bă, ești un ratat
Ce face un om poate face și-un animal
Diferența tre’ să fie c-omu-i rațional
În rest poate să se ia cu animalu’ de mână
Că-s la fel de proști, zici că vin din aceeași mumă
Gândește și acționează, nu acționa-apoi gândi
Ăsta-i motivu’ de ce nu îmi plac oamenii
Animale fără creier comit fapte și regretă
Mai apoi ele-s iertate și povestea se repetă.
Refren x2:
Chiar dacă te străduiești și pentru un om faci multe
Acele fapte trec ușor nerecunoscute
De asta îmi țin ideea, bunătatea e prostie
Realitate, da’ tu încă crezi că-i distopie
Realitate, da’ tu încă crezi că-i distopie
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de oameni și realitatea crudă. Vorbește despre eforturile nerecunoscute, singurătate și ideea că bunătatea este adesea interpretată ca prostie. Artistul descrie o lume în care acțiunile sunt rar gândite și greșelile se repetă.