Am obosit de goluri şi speranţe moarte,
De piedici şi căderi în suflete deşarte,
De propria simţire căzută în ruină,
De propria gândire rămasă în rutină.
Cum fără obiectiv să merg spre viitor?
Prezentu-mi nu există fără acel fior
De viaţă şi iubire care se vor trăite
În sufletu-mi pustiu de simţuri şi ispite..
Viaţă, pătrunde în mine, vreau să înaintez
Cu acel cineva, spre undeva cu crez
Că inima-mi trăieşte şi dăruie speranţă
Celui ce vrea prin mine să simtă a sa viaţă.
Câţi ani, fugind, ai să mă ocoleşti?
Nu sunt un cineva ca tu să mă iubeşti?
Sau poate.. eu nu te doresc pe tine
Pentru ca tu să fii în mine?..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de oboseală și deziluzie față de viață și lipsa de sens. Căutarea iubirii și a speranței devine un apel disperat pentru a umple golul interior și a găsi un nou scop.