Măi bădiță Petre, măi
Tu nu ești ca alți flăcăi,
Seara când pe drum cobor
Iese luna printre nori
Eu cu floare albă-n piept
La fântână te aștept,
Unde-mi ești ca să mă vezi
Și să te mai îmbunezi.
Refren: Frumos e grâul, când e de coasă
Dar eu bădiță, sunt mai frumoasă,
(2 x) Am ochi de noapte, de porumbrică,
Am gură dulce, de cireșică.
Măi bădiță Petre, măi
Tu nu ești ca alți flăcăi,
Ori îmi pare, ori așa-i
Inimă de piatră ai.
Ai avea cum am și eu
Ai pricepe dorul meu
Și mai întreba ceva
Să nu știe numenea.
Refren: (2 x) (+ instrumental).
Măi bădiță Petre, măi
Tu nu ești ca alți flăcăi,
Te-a vrăjit, eu am aflat
O copilă de împărat.
Dac-o fi să fie așa,
Te va pierde dragostea,
Pentru că de tine nu-i
Fata împăratului.
Refren: (2 ori) (+ instrumental)
Sensul versurilor
O fată își exprimă dragostea pentru Badea Petre, remarcând că el nu este ca alți flăcăi. Ea îl așteaptă și speră să-i câștige afecțiunea, chiar dacă o altă fată, o copilă de împărat, încearcă să-l vrăjească.