Horelca, sămânța ta,
De te-aș putea semăna
Te-aș semăna pe ogor
Să te beau cu cin’ mi-i dor,
Horelcuță cu pricină
Că nu lași la cap hodină
Horelcuță bunișoară,
Te sui în cap fără scară!.
Păhărel cu floare rară
Te-aș bea cu drag pân’ diseară,
Aș bea păhărelele,
Dar nu mă țin picioarele,
Cine m-o făcut pe mine
Îi place horelca bine,
Și mie îmi place, zău,
Că pe gât merge pârău.
Păhărelu-i cât un cui
Când îl pui la gură nu-i,
Gura mea când te zărește
După tine se topește,
Cine bea și se petrece
Nu știe viața când trece,
Trece viața mai frumoasă
Când îi veselie-n casă,
Tot îmi spune omul meu
Horelcuță să nu beau,
Nu-i bea tu, n-oi bea nici eu,
Las-o tu, c-o las și eu!
Sensul versurilor
Cântecul celebrează plăcerea de a bea horincă și de a petrece, subliniind cum aceste momente fac viața mai frumoasă. Există și o notă de umor și auto-ironie, recunoscând efectele alcoolului și sfaturile de moderație.