Cucușor de-acum venit,
Cântă-mi mie că-s scârbit
Să-ți aud glăsuțul tău
Să mai uit necazul meu!
Care cuc mi-o cântat mie
Din munte să nu mai vie,
Când vrea să se-ntoarcă-acasă
Pice-o piatră și nu-l lasă.
De străin și de pribeag
Nu am noaptea un’ să trag,
Chiar de-aș trage lângă-un gard
Și-acela-i sfărâmat,
Și gardul are proptea,
Dar eu n-am pe nimenea,
Aș trage la o vecină
De la dânsa nu am milă.
Cucule, cucuț hoinar,
De ce mi-ai cântat de-amar?
Că mi-ai cântat dimineața
Prin străini să-mi petrec viața,
Și mi-ai cântat într-o noapte
De noroc să nu am parte,
Cucule, te-oi blestema
Să nu-ți mai găsești casă,
Să n-ai casă, nici hodină,
Cum este a mea inimă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de tristețe și singurătate. Protagonistul se simte pribeag și blestemă cucul care i-a prevestit un viitor sumbru, plin de lipsuri și fără noroc.