Ghiță, pălărie nouă,
Ghiță, Gheorghe,
Nu ține calea la două,
Ghiță, Gheorghe,
Ci ține-o numai la una
Ca s-o ai întotdeauna,
Ș-ai, lai, lai, ș-ai, lai, lai, Ghiță!.
Fata care ți-i pe plac,
Ghiță, Gheorghe,
N-o lăsa să doarmă-n pat,
Ghiță, Gheorghe,
Cheam-o seara la portiță
Și cere a ei guriță,
Ș-ai, lai, lai, ș-ai, lai, lai, Ghiță!.
Fata care-i frumoasă,
Ghiță, Gheorghe,
Flăcăii stau lângă casă,
Ghiță, Gheorghe,
Dar care este urâtă
Casa-i este ocolită,
Ș-ai, lai, lai, ș-ai, lai, lai, Ghiță!.
Ghiță, eu ți-oi da un sfat,
Ghiță, Gheorghe,
Când ai să mergi la-nsurat,
Ghiță, Gheorghe,
Să-ți alegi fată frumoasă
Să stai toată noaptea-acasă,
Ș-ai, lai, lai, ș-ai, lai, lai, Ghiță!
Sensul versurilor
Piesa oferă sfaturi lui Ghiță despre dragoste și căsătorie, îndemnându-l să aleagă o fată frumoasă și să o curteze. De asemenea, subliniază importanța frumuseții în atragerea atenției.