– Mândruliță, pentru tine
Bat cărarea de trei zile.
– S-o bați, bădiță, cât vrei
Că mai sunt și alți flăcăi,
Sunt flăcăi de gospodari
Și cu casă și cu bani,
Of, măi bădiță,
Tu-ai crezut, bade, sticluța
Că-i mai dulce ca mândruța.
Ce să fac, dragă bădiță,
Nu mă las-a mea măicuță
Că tu boii i-ai vândut
Și la crâșmă i-ai băut,
N-ai nici casă, n-ai nici pat
Și umbli după-nsurat,
Of, măi bădiță,
Sticla și paharele
Ți-o mâncat paralele.
Lasă, bade, băutura
Că se năruiește șura
Și casa ți-i prăvălită
Ai s-ajungi să dormi în tindă,
Cine crede-n băutură
N-are casă, n-are șură,
Of, măi bădiță,
N-are nevăstuică-n casă,
Nici mâncarică pe masă.
Fii, bade, om gospodar
Și lasă-te de pahar,
Strânge banii și-ți fă casă
Și-ți ia nevastă frumoasă
Ca să vadă lumea-n sat
Că te-ai lăsat de pahar,
Așa, măi bădiță,
Ai nevastă și copii,
Nu la crâșmă datorii,
Ai nevastă și copii,
Nu la crâșmă datorii,
Așa, măi bădiță,
Cine bea multe pahare
N-are bani în buzunare.
Sensul versurilor
Piesa prezintă un dialog între o fată și un băiat, unde fata îl îndeamnă pe băiat să renunțe la băutură și să devină un gospodar pentru a o putea lua de soție. Ea subliniază importanța familiei și a responsabilităților, în contrast cu viciul și sărăcia.