Joacă-mă, dragă bădiță,
Pân-oi rămânea desculță,
Mi-oi face ciubote noi
Și nu m-oi lăsa de voi.
Strigătură:
Sus piciorul și-ncă două
Să-ncepem o horă nouă,
Tare mi-s dragi horile
Ca la mierlă luncile.
Frunzuliță trei scaieți,
La bătută, măi băieți,
Care nu mai rămâneți
De râs să nu vă faceți.
Strigătură:
Pe săltate, măi flăcăi,
C-așa-i jocul pe la noi,
Jocul meu moldovenesc
Tare-mi place să-l pornesc.
Că de-aseară de când joc
Nu m-am ostenit deloc,
Numai badea gâfâiește
Și jocul îl încâlcește.
Strigătură:
Asta-i hora horilor,
Jocul moldovenilor,
Joacă toți cu mic, cu mare
În zile de sărbătoare.
Hai, bătrâni, jucați și voi
Nu vă mai uitați la noi
Că jocul îi pe sfârșit,
Trăiască cine-o venit.
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la dans și celebrare, specifică tradițiilor moldovenești. Versurile evocă bucuria jocului și a apartenenței la comunitate, accentuând importanța păstrării obiceiurilor.