Frunză verde, foi de cimbru,
Hai să-i zicem ca la Vicov,
Tu, lăută, zi-i pe strună
Că eu am să-i zic din gură.
Strigătură:
Hâța, hâța, pe arcuș,
Toate fetele s-au dus
Și-au rămas bătrânele
Să joace bătutele.
Uite, bre, că și-al meu vine
Cu sumanul fără cline,
Cu sumanul străjenesc,
Obicei vicovenesc.
Strigătură:
Hopa, țupa și-napoi,
Joacă bine fata, măi,
Zi-ne bine, scripcăraș,
Ca la sate și oraș.
De-i juca, bădiță, bine
Aș juca numai cu tine,
Dar tu joci încetișor
Și eu joc de mă omor.
Strigătură:
Nu te mai mira, mătușă,
Că-s așa de jucăușă,
C-așa juca mama mea
Când era de seama mea.
Joacă bine fata, Petre,
N-o trânti de colțul vetrei,
De nu știi bine-a juca
Las-o și n-o hurduca.
Strigătură:
Lasă-te, Petre, de glume
Și-nvârte copila bine,
Și mi-o-nvârte pe-un călcăi,
Joac-o ca la Vicov, măi,
Și mi-o-nvârte-ntr-un călcăi,
Joac-o ca la Vicov, măi.
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la dans și celebrare a tradițiilor din Vicov. Versurile descriu atmosfera festivă a unui eveniment comunitar, unde muzica și dansul aduc bucurie și coeziune socială.